Celebrity gossip

Cind privesti acum ultimele modele de telefoane mobile, mici cit sa incapa intr-o palma de copil, aproape ca nu-ti vine sa crezi ca a fost o vreme cind un telefon cintarea vreo patru kilograme.

Istoria telefonului este veche de 143 de ani, si are loc de nastere Germania. In 1860, profesorul Philipp Reiss realiza un aparat care transmitea sunete muzicale cu ajutorul electricitatii. El a reusit chiar sa comercializeze telefonul sau, insa calitatea aparatului lasa de dorit, pentru ca nu transmitea vorbele. Abia 16 ani mai tirziu, in 1876, americanul Graham Bell construia primul aparat cu utilitate practica. Inceputul fusese facut. Dupa numai un an, telefonia ajungea in Europa si in Romania. Documentele vremii atesta ca la sfirsitul lui 1877, la Fabrica de aparate telegrafice si de semnalizare “Tierich & Leopolder” din Bucuresti” s-au facut primele experiente cu aparate telefonice. In Moldova, Titu Maiorescu, aflat la Dorohoi, a vorbit la telefon cu statia Mihaileni. La Iasi, aparatele Morse de la sectiile de politie au fost inlocuite cu aparate telefonice in 1882. Reteaua telefonica a cunoscut o dezvoltare notabila in 1887, iar in 1896 s-a introdus telefonia publica.

Vedeta expozitiilor

Marturii ale acelor timpuri stau, in vitrinele din muzeu, citeva telefoane Thomson, Ericson ori Siemens. Linga ele, unul inalt de vreo jumatate de metru, cu baterie locala, care seamana mai mult a centrala telefonica, folosit in anul 1900 in Gara Iasi. Toate aparatele sint originale, si au fost primite de la diverse persoane binevoitoare, iar cele mai noi, de la fosta PTTR si de la actualul RomTelecom. Ericsonul este insa vedeta expozitiilor. Seamana destul de bine cu un telefonul de acum, adica receptorul este asezat intr-o furca stralucitoare din otel masiv. Manivela si alte piese sint tot din metal greu, iar picioarele au fost confectionate din ebonita. Ca sa-l tii in miini, trebuie sa te opintesti putin. Nici un stravechi Thomson nu scapa admiratiei vizitatorilor, iar privirea agera descopera numere utile: Deranjamente – 02, Informatiuni – 03, Societatea de telefoane – 04, International – 07, Interurban – 09.

Mai incolo, in niste vitrine de sub geam, sint primele centrale electronice, folosite de prin anii ’60, dar care pe la Iasi, Vaslui si Birlad au ajuns la sfirsitul anilor ’80. Deasupra lor strajuieste o veche fotografie cu Palatul Administrativ din Iasi, din care, in 1896, plecau liniile de telefonie publica spre Tatarasi, Sararie si Pacurari. Cele trei arcade de la intrarea in palat ma fac sa ma intreb unde era acea cladire. Statuia lui Stefan cel Mare calare pe cal ma lamureste insa, odata cu explicatia muzeografei Camelia Pralea: “Acela a fost darimat, iar pe locul lui, la inceputul secolului XX, a fost construit Palatul Culturii de acum”.

Radioul cu pilnie si… combina

Povestea radiofoniei este ceva mai noua, de prin 1895, iar cea a televiziunii, mecanice la inceput, din 1928. Incaperea destinata radiourilor incepe si ea cu radioemitatoare si radioreceptoare, ca sa continue cu aparate de radio cu lampi, desigur, in stare de functionare, iar undeva, sus, intr-un colt, o alta ciudatenie simpatica: un radioreceptor cu pilnie “Baltic”, de fabricatie suedeza, din 1928. Putea fi tinut si in camerele obisnuite, dar, la o adica, daca se adunau mai multe persoane intr-o camera mai mare, puteau auzi mesajele vorbitorilor din orice colt.

In fine, in ultima camera sint televizoarele, rusesti, nemtesti si citeva romanesti din anii 1930-1940. Fireste, nici aici nu putea sa lipseasca o mica vedeta: “combina”, de fabricatie ruseasca, cu aparatul de radio in stinga, si cu un televizor cu o diagonala ca a celui folosit pentru masina, in dreapta. Tot aici, la Iasi, se pastreaza si primul car de televiziune, fabricat in 1960 si folosit citeva decenii bune de cei de la Televiziunea Nationala.

Parfumul vremurilor trecute

Telefonia s-a dezvoltat foarte mult in ultima vreme. Aparatele fixe sint tot mai sofisticate, cu robot care inregistreaza apelurile, iar telefoanele mobile au incorporate aparate de fotografiat sau camere de filmat. Dar nimic din toate astea n-ar fi fost fara stramosii lor, care odihnesc in vitrine si ii primesc pe vizitatorii curiosi.

Sursa: www.evenimentul.ro

Click on pen to